Job și facultate: cum arată, de fapt, viața dintre ele

(un articol sincer, fără filtre)

Viața de student nu mai e de mult doar despre cursuri, examene și cafele băute pe holurile facultății. Pentru mulți, înseamnă și job, responsabilități, facturi, oboseală acumulată și o întrebare care revine obsesiv: „Cum le fac pe toate fără să-mi pierd mințile?”

Răspunsul scurt? Nu le faci perfect.

Răspunsul real? Le faci cum poți.

Ziua începe cu o alarmă ignorată de câteva ori. Nu pentru că ești leneș, ci pentru că ai adormit târziu. Laptopul e încă deschis, cu o tema care așteaptă să fie dusă până la capăt.Cafeaua nu e un ritual aesthetic, e combustibil. Te îmbraci pe pilot automat și pleci spre facultate cu senzația că ești deja în urmă, deși ziua abia a început.

La cursuri ești prezent fizic, dar mental împarți spațiul între ce se predă și lista lucrurilor pe care le mai ai de făcut. Notezi ce apuci. Uneori înțelegi, alteori îți spui că „revii tu acasă pe material”. Spoiler: nu revii mereu sau nu mai revii niciodată.

Când se vorbește despre sesiune, deadline-uri sau proiecte, stomacul se strânge puțin. Nu de emoție academică, ci de logistică. „Unde mai intră asta în programul meu?”

După cursuri nu urmează pauza din povești. Urmează un drum, o masă mâncată pe fugă și trecerea la următorul rol. Jobul nu e mereu greu, dar e constant. Cere atenție, energie, răbdare. Lucruri care, la acea oră, sunt deja pe sfârșite.

În pauze nu te „relaxezi”. Mai degrabă verifici mailuri, mai citești câteva rânduri, mai rezolvi ceva mic. Nu pentru că ești extrem de organizat, ci pentru că știi că seara nu vei mai avea energie pentru tot. Aici apare primul adevăr incomod: job + facultate înseamnă oboseală cronică. Nu temporară. Constantă.

Ajuns acasă, corpul spune stop, dar mintea spune „mai puțin”. Deschizi laptopul, nu cu ambiția de a rupe norma, ci cu ideea că măcar să faci ceva. O pagină citită. Un paragraf scris. Un task bifat.

Aici înveți una dintre cele mai importante lecții: nu ai nevoie de sesiuni maraton ca să mergi înainte. Ai nevoie de consecvență. 20–30 de minute de focus real valorează mai mult decât ore întregi petrecute obosit în fața ecranului. Și tot aici apare vinovăția. Că n-ai făcut destul. Că alții par să se descurce mai bine. Că tu doar „supraviețuiești”.

Lucruri pe care le înveți pe parcurs

(nu din cărți)

Nimeni nu te învață cum să împarți timpul între job și facultate. Le descoperi singur, prin greșeli:

Înveți că un program „perfect” nu rezistă mai mult de o zi și că trebuie să alegi ce e esențial și ce poate aștepta. Înveți că „recuperez în weekend” e, de cele mai multe ori, o minciună spusă din oboseală, și că somnul e mai util decât încă o oră de învățat pe jumătate. În cele din urmă, înveți să spui când nu mai poți.

Și poate cel mai greu: înveți să accepți că nu vei fi la 100% în ambele locuri, tot timpul. Uneori va merge mai bine facultatea. Alteori jobul. Echilibrul nu e zilnic, e pe termen lung.

Notele nu sunt mereu ce ți-ai dorit. Nici randamentul la job nu e mereu maxim. Sunt zile în care ești iritat, obosit, lipsit de chef și e ușor să te compari cu alții, care par că „le fac pe toate”. Dar, adevărul e că fiecare student duce altceva în spate. Alții au timp, alții au sprijin, alții nu muncesc. Comparația nu te motivează, doar te epuizează.

Concluzia care chiar contează

Să muncești și să treci prin facultate în același timp nu te face slab, ci te face realist, te învață să prioritizezi, să te adaptezi și să continui chiar și când nu ai chef.

Nu e o poveste inspirațională.

E una adevărată.

Despre studenți obosiți, cu cafea rece, cu task-uri neterminate și cu sentimentul că fac prea puțin. Și care, chiar și așa, merg mai departe.

Dacă te regăsești aici, ține minte un lucru: nu ești în urmă. Ești doar obosit.

Andreea Văduva

Membru Departament Educațional

Sindicatul Studenților din Cibernetică(SiSC)